UPDATE: Pentru ca trebuia sa ma plasez, totusi, undeva pe ‘tabla de sah’ traditionala, spun asa: national, conservator, social, religios.

La vremuri normale, m-as defini ca ‘national-crestin’; in perioada interbelica as fi intrat cu entuziasm in Miscarea Legionara. In situatia politica internationala de dupa caderea comunismului, insa, ma declar “anideologic”, iar pe cale de consecinta, nu am avut si nu am apartenenta la vreun partid, intrucat nu ma regasesc in doctrina nici unuia.

Spun “anideologic” pentru ca nu mai vad vechea dihotomie ’stanga-dreapta’ ca valabila, ea fiind mai degraba inlocuita de una de tipul ‘centru-periferie’, in care periferia (obtinuta, ca la fizica, prin sedimentarea unor tendinte centrifuge) amesteca numeroase elemente din ceea ce am putea numi, dupa clasificarea traditionala, ’stanga’ sau ‘dreapta’. Ca sa dau doar un exemplu, atat anarho-sindicalismul (’stanga’) cat si national-sindicalismul (’dreapta’) sunt periferice, opuse centrului bogat si corporatist.

Oricum, ambele orientari politice clasice sunt in deriva: stanga a pierdut maciuca luptei de clasa si a inlocuit-o la repezeala cu surogatele ecologismului sau fetisizarii ‘drepturilor omului’, dreapta traditionala s-a erodat si se complace intr-o stare de incredibila confuzie, ajungand sa fie sinonima cu liberalismul european promotor al homosexualitatii si imigratiei sau cu neoconservatorismul imperial nord-american.

V-ati lamurit acum?