De la intamplarea de mai jos au trecut 2 ani. Intre timp, societatea C.P. a dat faliment. Fatalitate!
Ora 8:30. Intru in tromba pe poarta depozitului. Am de receptionat 11 vagoane cu marfa. Vagoanele sunt in gara Ploiesti-triaj si trebuie descarcate in depozitul firmei C.P., aflat la 500 de metri de gara. Parchez, optimist si hotarat sa termin cat ai clipi. In definitiv, cu o echipa destoinica de baieti solizi si utilaje de ajuns, nu trebuie sa ne ia mai mult de 6-7 ore. Stationarea unui singur vagon CF costa pentru o singura zi circa 2,5 milioane lei, asa ca sper ca deseara sa le putem da drumul.
Ora 9:00. Se pare ca sunt singurul increzator din zona intreprinderii C.P. Dupa ce l-am cautat pe seful de echipa 20 de minute, invartindu-ma fara succes prin uriasul spatiu deschis din curte, isi face aparitia si nea Ion. Aproape imi rupe mana intr-o stransoare de menghina si, pana sa apuc sa zic ceva, ma anunta sec: vagoanele n-au sosit inca – desi ar fi trebuit sa fie in curte de la ora 7.30. Ba, mai mult; n-au plecat din triaj ca nu sunt locomotive de manevra disponibile. Dau un telefon la gara: raspunde doamna Gina, casiera. Nu mai e nimeni altcineva prin preajma. Iar doamna Gina are doar sarcina de a incasa bani si a-i preda la finalul schimbului. Nu are de unde sa stie cand va fi disponibila o locomotiva. Nu, seful de gara nu are mobil.
Ora 10:00. Inca astept. A inceput sa fie cald. Muncitorii se alearga prin curte facand glume porcoase. Apare de undeva o sticla cu vin. Izbucnesc urale. Cineva aduce Libertatea.
